Capitolul XIV Un vis ciudat

<<Dupa ce iesi doctorul din camera, Naruto atipi avand un vis...>>
*<VISUL>*
Era o noapte prietenoasa de vara, cerul era senin si plin cu mii si mii de beculete care nu se sting niciodata, luna era mare si luminoasa facand ca noaptea sa para zi...erau licurici jucausi pretutindeni, vantul mangaia usor furnzele fragede ale copacilor facandu-le sa tresara din somnul lor...era o liniste totala...pasarile dormeau in cuiburile lor comode impreuna cu partenerul lor sau cu puii pufosi...ciudat este ca dintr-o data se zgudui toata linistea, facand ca pasarile sa tresara din somul lor dulce...Ce se auzi? Langa un rau limpede precum lacrima, ce curgea incet precum gandul lasand sa se observe pestii pictati in culori sclipitoare ce la lumina lunii pareau ca din povesti, era o fata cu parul lung de o nuanta de mov-negricios ce la adierea blanda a vantului ii desprindea cate o suvita din parul ei matasos ciufulindu-l putin...acea fata cu pielea alba precum creta, statea pe marginea lina a raului, la umbra unei salcii batrane lasand sa i se scurga cate o lacrima dureroasa din ochii ei fermecatori in apa raului facand-o sa se clatine...eu vazand-o mergeam cu pasi mici si rari spre ea sperand ca nu ma va auzi...incet, incet am ajuns in spatele ei, dar nu am putut sa zic nimic deoarece frumusetea ei reflectata in apa raului ma facuse sa mutesc...incerc sa ma apropii de ea...sa-i ating umarul dar cand deschise ochii ei mari nu numai eu ramasesem incremenit, ci si apa raului parca ramasese in loc pentru ai putea vedea chipul ei bland si neviovat...dar ce sa fac...ea imi observase prezenta deoarece reflectia mea din apa raului ma daduse de gol...Incet, isi intoarse putin capul spre mine, uitandu-se la mine cu ochii ei mari si plini de lacrimi facandu-ma sa imi doresc sa fie a mea...
Cu mari eforturi, am reusit sa ma trezesc din amortirea mea si sa o intreb:
-C..Ce..Ce-ai...p...pa...patit?
Ea nu imi raspunsese si continua sa planga cu lacrimi mari...Eu ma asez incet...parca cu teama langa ea...si incerc sa-i sterg lacrimile...Cand ii ating fata ei neteda si uda...simt un fior pe sirea spinarii...simt un oarecare impuls de a o tine in brate...Reusesc sa-i sterg lacrimile, dar cand ea isi deschisese ochii mari, ma fermeca pe loc...nu mai puteam sa fac nicio miscare sau sa ma misc...
Fara sa-mi dau seama, ea isi pusese bland mana ei rece peste mana mea, facandu-ma sa tresar din vis...Imi dadusem seama ca-i era frig si incerc sa ma apropii de ea...
Deodata, vantul, parca din intentie a suflat in parul ei, facand ca o suvita sa se desprinda si sa imi atinga fata...in acel moment ma intrebam un singur lucru:
**-Unde am mai simtit aceasta atingere? Mi se pare cunoscuta...Acest par...este atat de fin si catifelat...seamana cu cel...al...Hinatei....Dar nu pot sa-mi dau seama daca este chiar ea...este prea intunerinc aici...**
Ma ridic incet, incat sa nu o deranjez prea mult pe acea fata si ii zic cu blandete:
-A...Ai...vr...vrea...s...sa mergem pe..o..ba..banca?
Ea se uita la mine nestiind ce sa zica...si isi lasa incet capul greoi in jos...in semn de acord...atunci eu ii intind mana putin emotionat, iar ea incet, incet mi-o prinde facandu-ma sa ma inrosesc in obraji...si fara sa-mi dau seama, incepusem sa ma indragostesc de ea...
Ea ma trase putin de mana facandu-ma sa-mi revin, iar cand iesi la lumina mareata a lunii, lacrimule din ochii ei incepu sa sclipeasca precum diamantele si imi dadusem seama ca acea fata fermecatoare si misterioasa care statea plangand la umbra salciei era Hinata...In acel moment am simtit ceva ciudat...un sentiment adormit iesise la suprafata...
Mersesem amandoi pe un trotuar neted...florile de pe margine parca se intorceau pentru a vedea frumusetea Hinatei la lumina lunii...
Ajunsesem in zona bancilor...dar vazusem ca toate eru murdare...
Hinata nu vroia sa se aseza deoarece era imbracata intr-o rochie de un albastru deschis precum apa limpede a marii, ce ii scotea in evidenta ochii mari ce te faceau sa te pierzi in fata lor doar daca te uitai numai o secunda...
Ea vru sa plece de acolo, dar eu avand o pereche de blugi negri si o camasa alba, m-am asezat pe o banca si i-am zis:
-Hinata...uite cum facem...stau eu pe banca, iar tu stai la mine in brate...e ok?
Cand auzise, isi intoarse usor privirea spre mine nestiind ce sa faca, dar eu m-am uitat in ochii ei inocenti facand-o sa-si dea seama ca nu-i fac niciun rau...Incet, cu pasi mici si timizi, ea se apropie de mine din ce in ce mai mult...cand ajunsese in fata mea, nu stia cum sa se aseze, iar eu i-am prins usor si bland mana ei rece si am tras-o incet spre mine...iar ea nu s-a opsus stiind ca nu-i fac nimic rau...
Cand se aseza, am simtit un sentimet care ma facea sa-mi doresc sa o sarut pe loc...dar m-am abtinut zicandu-i prieteneste:
-Hinata...de ce nu vorbesti cu mine? Am gresit cu ceva?
Eu am observa ca buzele i se miscau, dar nu scotea niciun sunet...atunci i-am luat usor mana ei rece precum gheata si am pus-o pe fata mea fierbinete...
Ea tresari, uitandu-se adanc in ochii mei, iar eu imcepusem sa cred ca are prea mari emotiile si de aceea nu poate vorbi, atunci am apucat-o usor si cu o oarecare teama de mijloc si am luat-o in brate, iar ea putin speriata a suspinat:
-N...Na...Naruto...
Eu:-Deci...acum poti vorbi? De ce nu ai vrut sa vorbesti cu mine...
Incet, incet simtem cu mi se unda tricolul in zona umarului, iar ea m-ai zis cu greu ceva...
-N..Na...Naruto...Eu..Eu...Eu...Te...Te...I..Iu..Be..Sc...
Eu:-Poftim? Nu te inteleg Hinata...spune-mi te rog mai clar...
Ea:-Te Iubesc!!!
Cand auzisem asta ramasesem socat, iar incet fara sa-mi dau seama, o lacrima se scursese pe obrazul meu...cred ca de bucurie...In acel moment am simtit iubire din partea cuiva...si incet i-am soptit si eu...
-Multumesc, Hinata!
In acel moment Hinata simtise lacrima mea care se scurgea pe umarul ei, se desprinsese de mine, se uita in ochii mei si imi sterse lacrimile, iar eu i-am spus indragostit pentru prima oara cu adevarat...
-Te Iubesc, Hinata!
Apoi, buzele noaste incepusera sa se apropie din ce in ce mai mult, simtindu-i respiratia putin tremuranda si buzele noastre mai aveau putin sa se atinga...
Doctorul:-Naruto, trezeste-te...
Naruto:-Ce, ce s-a intamplat?
Doctorul:-Trebuie sa mergi sa-ti mai fac niste analize...
Naruto:-Bine...
Si in gand isi zise Naruto...**-Ce e cu acest vis? Si..de ce a trebuit sa vina asta tocmai acum??:@:@:@ **
Cei doi au mers in laborator. Naruto a mai facut inca o data analizele si se indrepta spre camera, asteptand rezultatele...
In camera Naruto...
CITITI URMATORUL CAPITOL!!! Sper ca v-a placut...Este cam plictisitor..stiu destul de bine...dar...acum astept parerile voaste...!!!:):P:D